23 august la Alba Iulia: Timp de aproape cinci decenii, de la 1948 până în 1989, ziua de 23 august a reprezentat Ziua Națională a României comuniste, fiind sărbătorită cu mare fast în toate orașele țării. Pentru mulți dintre participanți, amintirile acelei perioade sunt contradictorii: fie urau vacanța de vară era transformată în repetiții pentru momentele megalomanice dedicate zilei, fie selectează amintirile plăcute alături de colegi. Ziua de 23 august a fost Ziua Națională a României timp de 45 de ani și a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă. La Alba Iulia, precum în toate orașele României, această zi era marcată prin manifestații grandioase, obligatorii pentru toți cetățenii, transformând orașul într-o scenă vastă de propagandă comunistă. Trei locuri erau dedicate acestui tip de sărbători: Stadionul Cetate, unde să puneau în scenă regii complicate cu mii de oameni, strada din fața blocurilor M, peste pasaj, unde erau defilările și uneori zona din fața Muzeului Național al Unirii, unde se simulau spectacole artistice. Stadionul Cetate era locul unde se desfășurau cele mai spectaculoase demonstrații. Mii de albaiulieni, în principal elevi și tineri, erau organizați în formații complexe pentru a crea cu propriile corpuri mesaje de propagandă. „Pe stadion aveam niște chestii colorate în mână, cartonașe am impresia, nu mai știu din ce erau confecționate. Ne aliniau, mâna pe umărul celui din față și ne ziceau cu ce parte să o ridicăm și din mulțimea aceea de oameni și pancarde se forma un mesaj. Ridicam cartonașul și ieșea: Trăiască pacea, Ceaușescu pace… cei de la școala mea le aveam pe astea cu pacea. Alții aveau alte mesaje”, își amintește Sebastian C., fost elev al Școlii Nr. 7 în anii 80. „Am fost la repetiții toată luna august. Țin minte că făceam de la 9 la 12 pe pasaj, pe lângă parcul din Cetate. Aveam niște cartoane colorate, le purtam deasupra capului și mergeam pe stradă”, a povestit pentru Alba24, un alt participant la aceste evenimente. În fața Muzeului Național al Unirii se organizau spectacole artistice simultan, unde elevii făceau „playback comunist”. „În fața clădirii muzeului, în cetate, am făcut playback comunist. Știți cum e? Era muzică de cor și noi trebuia să cântăm. De fapt, să pară că o facem. Era anul 1988 când am participat la o filmare a TVR”, își amintește Paul Mureșan, fost pionier. Organizarea acestor evenimente presupunea săptămâni întregi de pregătiri intense, iar participarea nu era opțională. Vezi și VIDEO: Cum arăta Alba Iulia cu câteva luni înainte de Revoluție. Imagini de acum 31 de ani, cu locuri care azi au dispărut „Se conta pe numere mari, să se vadă că toată suflarea, de la mic la mare, îl iubește pe ‘tovarășul’. Să dăm bine… Ne filmau și cei de la partid sperau să iasă bine, să prindem și noi 2-3 secunde la montajul TV dedicat zilei”, a spus o fostă profesoară. Istoricul Liviu Zgârciu spune că în perioada comunistă, sărbătoarea de 23 august includea în toată țara: Timp de 40 de ani, până la prăbuşirea regimului comunist, la această dată se sărbătorea Ziua Naţională a României, marcând întoarcerea armelor în 1944, când România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Momentul 23 August 1944, care a dat prilejul acestei sărbăători, a devenit graniţa în timp între două epoci istorice: încheierea celui de-al Doilea Războu Mondial și începutul sovietizării României. De aceea, liderii comunişti au sărbătorit naţional acest moment.