O nouă cercetare de la Harvard Medical School aduce o perspectivă complet neașteptată asupra tratamentului bolii Parkinson, sugerând că reducerea aportului de oxigen ar putea fi cheia pentru combaterea acestei afecțiuni neurodegenerative. Cercetarea, publicată în revista Nature Neuroscience, arată că procesele celulare defectuoase din creier provoacă o acumulare excesivă de molecule de oxigen, ceea ce duce la apariția simptomelor Parkinson. Excesul de oxigen pare să determine degradarea celulelor din creier, ceea ce sugerează că limitarea aportului de oxigen ar putea ajuta la încetinirea sau inversarea simptomelor, spun cercetătorii de la Harvard Medical School, scrie Mediafax. Neuronii afectați de Parkinson tind, de asemenea, să acumuleze aglomerări de proteine toxice numite corpuri Lewy, unele cercetări sugerând că aceste aglomerări interferează cu funcția mitocondriilor, sursa de energie a celulei, potrivit Independent. Punctul de plecare al acestei cercetări a fost o observație fascinantă din practică: pacienții cu Parkinson raportau o îmbunătățire semnificativă a simptomelor când se aflau la altitudini mari, unde concentrația de oxigen din aer este natural redusă. „Pe baza acestor dovezi, am devenit foarte interesați de efectul hipoxiei asupra bolii Parkinson”, a spus autorul studiului, Fumito Ichinose. „Am observat mai întâi că oxigenul scăzut poate ameliora simptomele legate de creier în unele boli rare în care mitocondriile sunt afectate, cum ar fi sindromul Leigh și ataxia Friedreich… Acest lucru a ridicat întrebarea: ar putea fi valabil același lucru și în cazul bolilor neurodegenerative mai frecvente, cum ar fi Parkinson?”, a spus Vamsi Mootha, un alt autor al studiului. În cadrul cercetării, oamenii de știință au indus condiții similare bolii Parkinson la șoareci, injectându-le aglomerări de proteine α-sinucleină care determină formarea corpurilor Lewy. Apoi, au împărțit șoarecii în două grupuri – unul respirând aer normal cu 21% oxigen, iar celălalt ținut continuu în camere cu 11% oxigen, comparabil cu viața la o altitudine de aproximativ 4.800 de metri. Cercetătorii au descoperit că, la doar trei luni după ce au primit injecțiile cu proteina α-sinucleină, șoarecii care respirau aer normal aveau niveluri ridicate de corpuri Lewy, neuroni morți și probleme grave de mișcare. Pe de altă parte, șoarecii ținuți în condiții de oxigen redus nu au pierdut niciun neuron și nu au prezentat probleme de mișcare, în ciuda dezvoltării corpurilor Lewy. Rezultatele arată că, deși hipoxia nu a putut opri formarea corpurilor Lewy, a protejat neuronii de efectele dăunătoare ale acestor aglomerări de proteine. Cercetătorii speră că descoperirile ar putea servi ca o nouă modalitate de interpretare și tratare a bolii Parkinson fără a viza α-sinucleina sau corpurile Lewy. Poate cel mai încurajator aspect al studiului este faptul că tratamentul cu oxigen redus s-a dovedit eficient chiar și când a fost aplicat după apariția simptomelor. Când hipoxia a fost introdusă la șase săptămâni după declanșarea bolii, rezultatele au fost remarcabile: Aceste rezultate sugerează că tratamentul ar putea fi eficient nu doar în prevenire, ci și în recuperarea funcțiilor neurologice deja afectate. „Prea mult oxigen în creier se dovedește a fi toxic. Prin reducerea aportului total de oxigen, eliminăm combustibilul pentru acea deteriorare”, a spus dr. Mootha. Oamenii de știință lucrează la medicamente de tip „hipoxie într-o pastilă” care imită efectele oxigenului redus pentru a trata tulburările cauzate de disfuncția mitocondrială. Dar, deși rezultatele sunt încurajatoare, cercetătorii avertizează că sunt necesare mai multe cercetări înainte ca descoperirile să poată fi utilizate direct pentru tratarea bolii Parkinson la oameni. „Poate că nu este un tratament pentru toate tipurile de neurodegenerare… dar este un concept puternic – unul care ar putea schimba modul în care gândim despre tratarea unora dintre aceste boli”, a spus dr. Mootha.