Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Daniel, ocrotitorul celor în exil, pe 17 decembrie
Pe 17 decembrie, Biserica Ortodoxă cinstește memoria Sfântului Daniel, recunoscut ca protector al celor departe de casă și vestitor al înțelepciunii în interpretarea viselor. Conform www.crestinortodox.ro, viața sa exemplară și minunile petrecute în perioada exilului babilonian continuă să impresioneze și astăzi credincioșii.
👉 Miracolele și înțelepciunea Sfântului Daniel la curtea babiloniană
Sfântul Proroc Daniel a trăit cu 460 de ani înainte de Hristos și a fost dus rob în Babilon, după cucerirea Ierusalimului de către împăratul Nabucodonosor. Daniel și cei trei tineri Anania, Azaria și Misail au fost aleși pentru înțelepciunea lor. Daniel a refuzat hrana de la împărat, spunând că prin semințe și apă vor arăta mai bine, fapt care a impresionat curtea regală.
Daniel a demonstrat un dar unic, acela de a descifra visele împăratului Nabucodonosor, o abilitate pe care niciun vrăjitor babilonian nu o avea, scrie crestinortodox. În cartea ce îi poartă numele în Vechiul Testament, Daniel interpretează vise importante și aduce profeții legate de venirea lui Mesia, apariția Antihristului și învierea morților, amintind astfel rolul său aparte în istoria spirituală.
👉 Credința neclintită și miracolele care au marcat viața sa
În urma refuzului celor trei tineri de a se închina statuii împăratului, aceștia au fost aruncați în cuptorul încins. Potrivit tradiției, Dumnezeu a transformat focul în rouă, astfel încât au scăpat nevătămați. Daniel, însă, nu a fost supus aceleiași încercări deoarece a primit numele Baltazar, considerat divin printre babilonieni.
Mai târziu, sub domnia împăratului Darie, Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei pentru credința sa, dar a ieșit nevătămat, iar împăratul a ordonat ca Dumnezeul său să fie cinstit ca „Dumnezeul cel viu”. Daniel a supraviețuit de două ori acestei încercări, ceea ce a întărit credința poporului și a semnalat puterea divină care îl ocrotea.
După ce împăratul Cirus a permis evreilor să se întoarcă în țară, Daniel a rămas alături de cei ce nu s-au întors, devenind astfel simbolul protecției pentru cei aflați în exil. Această alegere a subliniat dăruirea sa față de poporul aflat în suferință departe de patrie.
Conform Sinaxarului, Sfântul Daniel și cei trei tineri au murit în timpul domniei împăratului Atic, iar tradiția afirmă că la Învierea lui Hristos au înviat și s-au arătat multora. Pomenirea lor are loc cu șapte zile înainte de Crăciun, fiind legați de seminția Iudeii și de veșnicia promisiunii divine.
