1 iulie: Biserica îi cinstește pe Sfinții Mucenici Cosma și Damian, cunoscuți ca „doctorii fără arginți„. În istoria Bisericii Ortodoxe, o categorie aparte de sfinți o reprezintă „doctorii fără de arginți, aceia care și-au pus talantul vindecător în slujba aproapelui, vindecând nu doar trupul ci și sufletul”. Printre aceștia, Sfinții Mucenici Cosma și Damian ocupă un loc de seamă, fiind „vindecători de boli, fapt pentru care au fost aleși ca ocrotitori ai medicilor și ai celor bolnavi”. În calendarul ortodox sunt pomeniți mai mulți sfinți cu numele Cosma și Damian, existând trei perechi distincte: cei din Roma (1 iulie), cei din Arabia (17 octombrie) și cei din Asia Mică (1 noiembrie). Sfinții Cosma și Damian de la Roma, cei mai cunoscuți dintre aceștia, „s-au născut în Roma și au trăit în secolul al IV-lea”, după alte surse „în secolul al III-lea”. Ei au fost crescuți în buna credință creștinească de către mama lor Teodota. Tatăl lor era păgân, iar mama lor, Teodota, era creștină. Denumirea distinctivă a acestor sfinți își are originea în practica lor medicală unică. „Sfinții Mucenici Cosma și Damian de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri, de aceea au fost numiți și doctori fără de plată, căci numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuință de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă întru Hristos”. Această abordare era fundamentată pe convingerea că „vindecarea era data nu de medicamente ci de Hristos”. Prin urmare, ei nu considerau că ar fi drept să primească recompense materiale pentru darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu. Sfinții Cosma și Damian au devenit „patronii medicilor, chirurgilor și farmaciștilor și sunt uneori reprezentați cu însemne medicale”. Ei au devenit în întregime locașuri ale Preasfintei Treimi, fiind recunoscuți pentru numeroasele miracole de vindecare pe care le-au săvârșit. Biserica Ortodoxă îi proslăvește pe acești sfinți nu doar pentru competența lor medicală, ci mai ales pentru modelul pe care l-au reprezentat: cel al slujitorului dezinteresat, care pune darurile primite de la Dumnezeu în slujba aproapelui, fără a căuta câștig material. Biserica a avut dintotdeauna rugăciuni care fac referire și la vindecarea trupească, iar exemplul Sfinților Cosma și Damian demonstrează că vindecarea fizică și cea spirituală sunt strâns legate. Ei au înțeles că adevărata vindecare vine de la Hristos și că rolul lor era să fie instrumente ale harului divin. Prin viața și activitatea lor, Sfinții Cosma și Damian rămân un model pentru toți cei care lucrează în domeniul medical, demonstrând că arta vindecării poate fi exercitată ca o adevărată slujire creștină, în care compasiunea și dragostea pentru aproapele sunt mai importante decât câștigul material.