România după 1989: dinspre revoluție spre alegeri și Dosarul Revoluției

Între anii 1980 și 1990, în Europa de Est au răsărit evenimente care au prefigurat sfârșitul comunismului: Mișcarea Solidaritatea din Polonia, Glasnostul și Perestroica lui Gorbaciov, Căderea Zidului Berlinului și Revoluția de catifea din Cehoslovacia. În România, disidența a fost redusă, iar vocea opoziției a răsunat abia după eliminarea lui Ceaușescu.

La alegerile din 20 mai 1990, s-au prezentat 14,8 milioane de alegători; Ion Iliescu a obținut 12,5 milioane de voturi (86,2%), iar FSN a adunat 9,5 milioane (64%). Alegerea a fost interpretată ca o alegere pentru „stabilitate” și „liniște”.

Dosarul Revoluției a fost redeschis în 2016 de ICCJ; procurorul militar Cătălin Ranco Pițu a lucrat la rechizitoriul dosarului până în 2022. El susține „existența teroriștilor” ca parte a dosarului, iar cartea sa Ruperea blestemului apare ca o transpunere literară a rechizitoriului.

În 5 august 2025, Ion Iliescu a decedat; Pițu s-a pensionat. Dosarul Revoluției a vizat 275 de persoane, dintre care 87 generali, 114 ofițeri, 13 subofițeri, 36 militari și 87 civili. Potrivit monitorulneamt.ro, opinia publică va primi în curând o analiză a acestor afirmații.