Politicienii nu au o mare popularitate, în general, nici în Franța. Doar un sfert dintre francezi au încredere în guvernul lor sau în parlament, potrivit unui sondaj recent. Dar există și politicieni precum Jordan Bardella, preşedintele partidului de extremă dreapta Rassemblement National (RN). Isteţ, disciplinat şi cu succes în rândul tinerilor, rezistă de aproape un deceniu în politică (deşi nu are nici 30 de ani), inclusiv cinci ani petrecuţi ca cel mai important membru al partidului său în Parlamentul European, cumva fără să-şi piardă vreodată strălucirea, scrie POLITICO, preluat de News.ro. În calitate de principal candidat al partidului său la alegerile europarlamentare de duminică, tânărul de 28 de ani îşi domină rivalii în sondaje. Aproape o treime dintre alegătorii francezi intenţionează să voteze pentru RN, partidul condus până acum doi ani de Marine Le Pen şi fondat de tatăl ei, extremistul Jean-Marie Le Pen. Dar Bardella, care mărturisea că a intrat la 16 ani în politică mai mult de dragul lui Marine Le Pen decât al Frontului Naţional (cum se numea atunci formaţiunea), oferă unui partid tratat cândva ca fiind prea toxic pentru a fi luat în considerare un sprijin dublu faţă de cel de care se bucură cel mai apropiat rival, partidul Renaissance (RE) al preşedintelui francez Emmanuel Macron. Aranjat și extrem de sigur pe sine, Bardella a devenit o senzaţie pe TikTok, etalându-şi aspectul său de băiat de gaşcă arătos şi un zâmbet atent exersat pentru a atrage votul tinerilor. Atunci când săptămânalul francez JDD a întocmit o listă a celor mai populare 50 de personalităţi din Franţa, Bardella a fost singurul politician care a fost inclus pe listă. Popularitatea lui Bardella şi ascensiunea simultană a extremei drepte pe continent reprezintă o potenţială schimbare majoră în politica europeană, pe măsură ce se prăbuşesc zidurile de protecţie care, cândva, ţineau la distanţă partidele naţionaliste şi eurosceptice precum RN. „Nimic nu este prestabilit, dar există un scenariu în care ne vom confrunta cu un moment post-traumatic în Europa după alegeri”, a declarat un lider cu greutate din grupul Renew al lui Macron din Parlamentul European. „Există un risc real ca Europa să fie pusă pe pauză, cu ambiţii limitate”, a mai spus politicianul. Şase dintre cele 27 de guverne ale Uniunii Europene, inclusiv cel al Italiei, includ partide care odată ar fi fost considerate de extremă dreapta. Olanda este pe cale să se alăture rândurilor lor. Deşi o prezenţă puternică la vot la alegerile europarlamentare nu va trimite RN la Elysée, votul este considerat pe scară largă ca un barometru înaintea anului 2027, când se aşteaptă ca partidul - condus în fapt de liderul său de lungă durată Marine Le Pen - să facă o nouă încercare de a cuceri preşedinţia ţării. La alegerile anterioare, alegătorii francezi au strâns rândurile pentru a ţine extrema dreaptă departe de putere, ridicând un aşa-numit cordon sanitar (sau firewall). Observatorii politici consideră însă că acum o astfel de solidarizare nu mai este un lucru sigur. Dacă RN va ajunge la guvernare la următoarele alegeri prezidenţiale, acest lucru se va datora în parte efortului de a se repoziţiona ca o alternativă sigură şi acceptabilă la partidele tradiţionale de la putere - un efort personificat de Bardella. Cu costumele sale impecabile şi părul tuns scurt, candidatul de extremă dreapta şi-a creat un grup de fani care îl întâmpină cu un extatic „Jordan!” la opririle sale de campanie şi îi urmăresc pe reţelele sociale tiradele, glumele perfect sincronizate şi isprăvile din talk-show-uri. Ziarele franceze publică poveşti despre el cu titluri precum „superstarul Bardella”, „transformarea extremei drepte”, „populismul ultraluminat” şi „capcana Bardella”. În ciuda faptului că a fost taxat în mass-media şi de către adversarii politici pentru înţelegerea superficială a problemelor, el a mărit constant diferenţa dintre el şi Valérie Hayer, candidata lui Macron în cursa pentru Parlamentul European. Campania sa politică a fost mai degrabă ca o trupă de băieţi plecată în turneu, cu postări interminabile pe TikTok şi poze selfie cu fanii. „Există un fenomen Bardella”, a declarat un consilier politic din partidul conservator Les Républicains. „Oamenii vor să îl vadă pe Macron luând bătaie şi, într-un mod confuz, el reuşeşte să apară ca o nouă propunere politică pentru dreapta şi extrema dreaptă”, a explicat consilierul. Pe lângă faptul că are succes în rândul tinerilor - a dat startul campaniei într-un club de noapte cu băuturi şi un DJ - Bardella a făcut progrese şi în rândul celor în vârstă, un grup demografic reticent la schimbare cu care partidul său a avut în mod tradiţional probleme. Potrivit unui sondaj IFOP publicat în aprilie, 23% dintre alegătorii de peste 65 de ani intenţionează să voteze pentru Bardella, în creştere de la 19% în 2019. Chiar şi adversarii lui Bardella îi acordă cu reticenţă respect. „Îl cunosc bine, nu este un bau-bau”, a declarat un lider cu greutate din partidul Renaissance al lui Macron. „Eu am adesea pungi sub ochi, părul ciufulit, dar el este mereu acelaşi, cu costumul şi părul îngrijit”, a recunoscut politicianul. Macron însuşi a depăşit cordonul sanitar pentru a-l invita pe Bardella să se alăture discuţiilor sale politice transpartinice regulate. Le Pen l-a descris pe Bardella drept o mană cerească în efortul său de a detoxifia reputaţia partidului şi de a-l pregăti pentru putere. El „nu este afectat de tabuul care înconjoară votul Frontului Naţional”, a spus ea, referindu-se la fostul nume al partidului, care a fost asociat cu tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, un negaţionist al Holocaustului. „El face parte dintr-o nouă generaţie”, a spus Le Pen. O cunoştinţă a lui Bardella a descris impresia pe care i-a lăsat-o când l-a întâlnit pe când avea 22 de ani, dar era deja un politician în toată puterea cuvântului. „Nu cred că l-am văzut vreodată fără să poarte costum”, a spus cunoştinţa, fost funcţionar al autorităţii regionale din Paris. „Nu am devenit niciodată prieteni, dar era bun la a face conversaţie, la a se angaja în replică fără a dezvălui prea multe despre el însuşi”, a povestit sursa POLITICO. Politeţea lui Bardella nu este întâmplătoare. Pascal Humeau, un fost specialist în comunicare al RN, care între timp s-a despărţit de partid, a declarat că a fost supus unui antrenament intens în domeniul mass-media. „Era o cochilie goală”, a declarat Humeau într-un interviu acordat documentarului Complément d'enquête. „În ceea ce priveşte profunzimea (personalităţii), el era destul de limitat”, a dezvăluit Humeau. „Uşurinţa lui, entuziasmul lui, pe care îl puteţi simţi astăzi, a trebuit să lucrăm la asta luni şi luni de zile”, a spus Humeau. El a adăugat că până şi zâmbetul şi salutul lui Bardella au fost produsul unui antrenament minuţios. Născut într-o familie din clasa muncitoare de origine italiană care a venit în Franţa în anii 1960, Bardella a crescut în locuinţe publice din cartierul Gabriel Péri din Saint-Denis, o periferie săracă la nord de Paris, care apare în mod regulat pe prima pagină a ziarelor ca fiind un avanpost dur al traficului de droguri şi al infracţiunilor violente. Mama sa era o asistentă maternală din Torino. Tatăl său, el însuşi fiu al unui imigrant italian, deţinea o afacere cu automate de băuturi. Bardella s-a alăturat partidului lui Le Pen în adolescenţă şi a renunţat la facultate pentru a intra în politică. În timpul unei vizite la piaţa locală, majoritatea oamenilor cu care POLITICO a vorbit auziseră de băiatul local care ocupă primele pagini ale ziarelor naţionale, dar niciunul nu a spus că ar vota pentru el. Când vine vorba de politică, Bardella recită din „poezia” RN, criticând criminalitatea legată de droguri şi „islamismul galopant” din periferiile franceze. El îşi prezintă trecutul său dificil ca fiind în contrast puternic cu mulţi din elita politică a Parisului. Cu toate acestea, în ultimii ani, criticii au pus la îndoială trecutul „perfect” al lui Bardella, subliniind că tatăl său era relativ înstărit, putând să-i ofere şcolarizare la o şcoală privată bună şi vacanţe în străinătate. Bardella a fost acuzat în ianuarie că a împărtăşit în secret comentarii rasiste pe reţelele sociale pe vremea când era consilier regional în 2016. El a negat acuzaţiile. Saint-Denis găzduieşte comunităţi în mare parte sărace, imigranţi şi musulmani: Peste 80% dintre alegătorii din Saint-Denis au votat pentru Macron şi împotriva lui Le Pen în turul doi al ultimelor alegeri prezidenţiale. Şi totuşi, mai toţi locuitorii din Saint-Denis sunt de acord cu toate poziţiile lui Bardella. „Ceea ce spune el este adevărat”, a declarat Mohamed Amrous, un vânzător de pantofi din piaţă. „Toată lumea gândeşte la fel aici. Sunt un copil al naţiunii franceze, iar situaţia este din ce în ce mai rea. Există din ce în ce mai multă delincvenţă, insecuritate şi lipsă de civilizaţie”. Amrous spune că nu va vota niciodată pentru RN, dar este de acord cu Bardella că migranţii ilegali care sunt condamnaţi pentru infracţiuni ar trebui să fie expulzaţi. Franţa nu este străină de vedete în ascensiune care iau în vizor clasa politică. Nu cu mult timp în urmă, au ales ca preşedinte un astfel de candidat care a aruncat în aer regulile. În 2017, Macron a dinamitat peisajul politic al Franţei, dărâmând principalele partide politice ale ţării în drumul său spre cea mai înaltă funcţie. În momentul în care Macron a depus jurământul, au rămas doar două forţe majore: a sa şi a lui Le Pen, pregătind terenul pentru provocarea pe care o prezintă astăzi Bardella. „Centriştii văd RN ca pe singurul lor adversar”, a declarat un fost membru important al socialiştilor. „Aceasta creează un peisaj politic bipolar şi, da, face ca alternativa să fie posibilă”, a explicat el. O dezbatere între Bardella şi premierul francez Gabriel Attal, în vârstă de 35 de ani, reprezentant al lui Macron, nu a făcut decât să întărească această impresie, cei doi „moştenitori” luptându-se cu viziunile lor concurente asupra Europei într-o apariţie televizată urmărită de 3,6 milioane de telespectatori. Bardella şi Le Pen au depus eforturi susţinute pentru a reface imaginea partidului. Într-un alt efort de a se distinge de cele mai extremiste elemente ale extremei drepte, Le Pen a rupt în mod evident relaţia cu Alternativa pentru Germania, de extremă dreapta, şi a ajuns în schimb la Giorgia Meloni din Italia, un lider de extremă dreapta care a executat cu succes o pivotare spre centru pe scena europeană. Dar schimbarea este în mare parte cosmetică, susţine Jean-Yves Camus, un specialist în extrema dreaptă din cadrul think tank-ului cu sediul la Paris, Fondation Jean Jaurès. În timp ce RN a renunţat la trăsăturile sale cele mai toxice, cum ar fi antisemitismul bătrânului Le Pen, agenda sa rămâne cea mai radicală din Franţa, în special când vine vorba de organizaţiile internaţionale. „Cuvântul lor de ordine este suveranitatea naţională, iar ei refuză orice ar putea trece peste suveranitatea poporului, iar asta înseamnă UE şi NATO”, a declarat Camus. „Nu le place nici Curtea Penală Internaţională, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ei vor să desfiinţeze UE din interior”, a explicat expertul. În timp ce alegerile pentru Parlamentul European au o miză relativ mică, o victorie a lui Le Pen în alegerile prezidenţiale din 2027 ar redesena peisajul politic al UE, adăugând Franţa pe lista unor ţări precum Ungaria şi Slovacia, care au provocat establishmentul de la Bruxelles prin negarea liberalismului. La Bruxelles, RN s-a opus în mod sistematic majorităţii marilor acorduri politice din ultimii zece ani, inclusiv fondului de redresare post-Covid al UE, Green Deal-ul european şi asistenţa militară pentru Ucraina. Platforma prezidenţială a lui Le Pen din 2022 includea apeluri pentru ca Franţa să iasă din comandamentul militar integrat al NATO. Şi, deşi a condamnat războiul din Ucraina, partidul ei s-a abţinut la voturile cheie din Franţa şi din Parlamentul European pentru susţinerea Kievului. Un raport parlamentar francez din 2023 a acuzat RN că serveşte drept portavoce a Kremlinului. Vorbind cu POLITICO în martie, Bardella a produs o surpriză spunând că, deşi partidul său încă doreşte să părăsească comandamentul integrat al NATO, va face acest lucru doar după ce războiul din Ucraina se va încheia. „Nu schimbi tratatele pe timp de război”, a spus Bardella. Pentru următorul scrutin, RN a reuşit să transforme cu succes alegerile europene într-un referendum de etapă asupra lui Macron, mai degrabă decât să răspundă la ameninţările geopolitice cu care se confruntă Europa. Alegerile europene au devenit un „moment de supapă de presiune”, a declarat sociologul de la OpinionWay Bruno Jeanbart. „Este un scrutin dificil pentru un partid aflat la putere, în care oamenii îşi exprimă în general furia sau dezamăgirea”, a spus el. Confruntându-se cu o înfrângere asigurată, aliaţii lui Macron se străduiesc deja să minimalizeze potenţialul său impact. Bardella este popular, spun ei, dar este o modă trecătoare. „El este votul atotcuprinzător, care culege furia pentru că suntem la putere de aproape zece ani”, a declarat un deputat al partidului Renaissance al lui Macron. Totuşi, Bardella are şi slăbiciuni şi ele au fost expuse în dezbaterea cu Attal. Deşi este membru al Parlamentului European din 2019, el s-a implicat rareori în activităţile camerei, depunând doar 21 de amendamente în timpul mandatului său şi sărind în mare parte peste dezbateri. Deşi nu a avut o prestaţie slabă împotriva lui Attal - cum a avut Le Pen împotriva lui Macron într-o dezbatere prezidenţială jenantă din 2017 - , Bardella a dat impresia de rigiditate şi de lipsă de confort, nefiind în elementul lui atunci când a trebuit să se lupte cu substanţa unui subiect sau să se îndepărteze de răspunsurile sale şablon. „El atrage un maxim de alegători prin faptul că nu ia o poziţie clară în legătură cu nimic”, a declarat François-Xavier Bellamy, candidatul principal al partidului conservator Les Républicains. „Dar, la un moment dat, va trebui să înceteze să mai fie vag”, spune politicianul. Chiar şi foştii aliaţi ai lui Bardella îl descriu ca fiind superficial, mai mult şiret decât substanţial. „Am văzut rapid că sunt foarte maleabile convingerile sale”, a declarat Florian Philippot, fosta mână dreaptă a lui Le Pen, care a părăsit partidul după înfrângerea din alegerile prezidenţiale din 2017. Până acum, alegătorilor nu pare să le pese. Un sondaj de opinie realizat la scurt timp după dezbaterea cu Attal a arătat că sprijinul pentru Bardella nu numai că nu a scăzut, dar a atins un nivel record de 34%. În aceste condiţii, cea mai mare vulnerabilitate a lui Bardella ar putea fi speculaţia tot mai mare că se află pe un curs de coliziune cu Le Pen, într-un partid cunoscut pentru bătăliile sale de la conducere. Un sondaj recent a arătat, de asemenea, că alegătorii par să-l prefere pe Bardella: 52% dintre alegătorii RN ar vota pentru Bardella, faţă de 43% pentru Le Pen, potrivit unui sondaj OpinionWay publicat luna trecută. Chiar dacă cei doi au făcut eforturi pentru a se prezenta ca un tandem, este un echilibru despre care puţini cred că are şanse să dureze. „Nu a existat niciodată un nr. 2 la RN”, a declarat un fost consilier al partidului. „Fie devii nr. 1, fie eşti eliminat”, a adăugat el. Jean-Marie Le Pen, de exemplu, a expediat doi rivali înainte de a fi pus pe tuşă chiar de fiica sa. Fără îndoială ambiţios, Bardella este cu siguranţă familiarizat cu istoria partidului. „Este în interesul său să aştepte, dar, în adâncul sufletului său, cred că se pregăteşte”, a declarat acelaşi consilier. Având în vedere atractivitatea sa mai largă şi atitudinile sale pro-afaceri, unii din partid cred că el ar putea fi cel care ar putea să ducă partidul peste linia de demarcaţie în 2027, mai ales dacă Le Pen va fi declarată neeligibilă pentru funcţie în urma unui proces în curs de desfăşurare pentru delapidare. Dar sunt mai mulţi cei care cred că este mai probabil ca el să fie la capătul perdant al oricărei bătălii cu femeia care i-a făcut moştenirea politică şi care continuă să ţină partidul cu o mână de fier. „Nici măcar directorul său de campanie nu l-ar urma, nu ar accepta niciodată pe cineva care a trădat-o pe Le Pen”, a declarat un apropiat al acesteia. Cu alte cuvinte, într-o confruntare cu adevăratul greu al partidului, Bardella ar putea risca să-şi vadă steaua prăbuşindu-se pe pământ, conchide POLITICO.