Cercetătorii germani contrazic ideea că bătrânețea este o cauză directă a decesului

Două studii realizate de specialiști de la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative arată că „bătrânețea” nu apare ca o cauză reală de deces în analizele post-mortem riguroase. Potrivit datelor de autopsie, majoritatea persoanelor, inclusiv centenarii, mor din cauza unor boli sau insuficiențe de organ bine definite, nu ca urmare a procesului natural de îmbătrânire, notează %source% într-o analiză recentă publicată în revista Genomic Psychiatry.

👉Bolile cardiovasculare predomină ca motive reale de deces

Analiza a peste 2.400 de autopsii umane indică faptul că bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză a mortalității: infarctul miocardic apare în 39% dintre cazuri, insuficiența cardiopulmonară în 38%, iar leziunile cerebrovasculare, inclusiv accidentele vasculare cerebrale (AVC), în 17,9%. Un alt studiu realizat pe persoane peste 85 de ani care au decedat neașteptat în afara spitalelor atribuie 77% dintre decese evenimentelor cardiovasculare.

În rândul centenarilor considerați sănătoși înainte de moarte, autopsiile arată că 68% au murit din cauze cardiovasculare, 25% din insuficiență respiratorie, iar restul din alte insuficiențe organice clar identificate, iar niciun deces nu a fost atribuit „bătrâneții” ca atare. Această constatare evidențiază necesitatea unei examinări post-mortem pentru evitarea evaluării eronate a cauzei morții.

👉Diferențe marcante ale cauzelor de deces între specii și implicații pentru studiile asupra îmbătrânirii

Cercetătorii remarcă că fiecare specie are cauze specifice proprii care conduc la deces. La primate, bolile cardiovasculare domină mortalitatea, în timp ce la rozătoare, cancerul este responsabil pentru cea mai mare parte a deceselor. De exemplu, la șoareci, cancerul a cauzat 84–89% din decese, iar la câini aproape jumătate au murit din cauza tumorilor.

Această diversitate ridică o problemă metodologică importantă: atunci când o intervenție prelungește viața unui șoarece prin reducerea cancerului, nu este clar dacă procesul de îmbătrânire este cu adevărat încetinit ori doar amânată o boală specifică speciei. Autorii se întreabă de ce strategiile dezvoltate pe șoareci pentru prevenirea cancerului ar fi eficiente pentru creșterea longevității umane, având în vedere cauzele diferite ale mortalității între specii.

👉Critici la adresa conceptului și metodologiei cercetării asupra îmbătrânirii

Analiza critică a două decenii de studii arată că multe cercetări ce susțin intervenții care încetinesc îmbătrânirea nu includ grupuri de animale tinere, ceea ce face imposibilă diferențierea între o îmbunătățire generală a funcției biologice și o modificare reală a ritmului de declin asociat cu vârsta. În 72% din cazuri, trăsăturile sensibile la vârstă au răspuns similar la intervenții și la vârste tinere, și la cele înaintate.

Același principiu se aplică unor metode populare precum testele „ceasurilor biologice”, care estimează vârsta biologică pe baza modelelor de metilare a ADN-ului, dar care, deși corelează cu vârsta cronologică și riscul de boală, nu oferă dovezi ale mecanismelor cauzale ale procesului de îmbătrânire. Autorii nu contestă valoarea cercetării, ci solicită rigurozitate sporită în interpretarea rezultatelor și propun studii care să includă subiecți de vârste diferite și să analizeze mai multe sisteme de organe.