Masacrele din 1965-66 din Bali, acoperite de turismul de masă

Pe insula Bali, descoperirea unor rămășițe umane pe plajele devenite acum stațiuni turistice arată o istorie tulburătoare, dată uitării în favoarea industriei turistice. Masacrele sângeroase din 1965-66 au provocat pierderi umane enorme, iar potrivit unor martori și localnici citați de %source%, trauma acestei perioade este în continuare evitată public.

👉Descoperiri macabre în zonele turistice din Bali

În timpul construirii hotelurilor și cluburilor pe plajele din Bali, muncitorii au scos la iveală rămășițe umane îngropate în nisip, indicând existența unor gropi comune din timpul masacrelor. Pe anumite porțiuni de coastă, oasele de om erau atâtea încât au umplut jumătate unui camion de transport, potrivit preotului hindus Wayan Badra, chemat să „alunge fantomele”.

În apropiere, alte rămășițe, inclusiv cranii, ieșeau din pământ exact pe terenurile unde s-au construit ulterior cluburi de noapte și piscine pentru turiști. Aceste descoperiri tragice contrastează puternic cu imaginea idilică de „țărmuri ale paradisului”, promovate de industria turistică locală.

👉Impactul masacrelor asupra populației și memoria colectivă

În masacrele din 1965-66, între 80.000 și 100.000 de persoane au fost ucise doar pe insula Bali, reprezentând aproximativ 5% din populația sa, una dintre cele mai mari pierderi procentuale din Indonezia. Soldați, vecini răzbunători și chiar rude au fost implicați în asasinate ce au inclus metode brutale precum înjunghieri, strangulări și împușcături.

Totuși, aceste atrocități au fost aproape uitate, atât în Indonezia, cât și în străinătate. Dezvoltarea turismului în masă, susținută de dictatura lui Suharto, a contribuit la acoperirea traumei istorice. Ngurah Termana, a cărui familie a fost afectată, susține că „turismul a îngropat istoria noastră”, iar temerile legate de compromisurile cu trecutul persistă.

Contextul politic și refuzul deschiderii dialogului public

Motivația oficială pentru masacre a fost presupusa lovitură de stat a comuniștilor, dar implicarea reală a Partidului Comunist Indonezian a rămas neclară. După haosul și crimele în masă, generalul Suharto a preluat puterea și a condus țara în regim autoritar timp de peste trei decenii.

Actuala conducere, sub Prabowo Subianto, un fost general legat de Suharto, continuă să mențină un climat în care discutarea masacrelor este tabu. Fostul procuror Agung Putu Atmaja afirmă că „balimezilor le este teamă să vorbească despre asta” și că și el împărtășește această teamă, evidențiind încălcările repetate ale drepturilor omului din perioada respectivă.