Pe 24 iunie, românii celebrează Sânzienele (Drăgaica), o sărbătoare populară cu rădăcini precreștine, legată de solstițiul de vară, și suprapusă peste Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În noaptea de 23 spre 24 iunie, tradiția spune că se deschid cerurile, iar forțele nevăzute ale naturii devin mai puternice ca oricând. Este momentul în care Sânzienele – zânele blânde ale verii – coboară pe pământ și dansează prin luminișuri, aducând fertilitate, noroc și vindecare. Tot atunci, fetele își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul, iar plantele culese înainte de răsărit capătă puteri tămăduitoare. Oamenii aprind focuri, împletesc cununi din flori galbene și rostesc dorințe, în speranța că magia acestei nopți le va împlini. Legenda spune că Sânzienele — zâne frumoase și binevoitoare — aduc fertilitate, sănătate și iubire; însă cine nu le respectă poate atrage vijelii sau grindină. Prin ritualul cu busuioc și vise de Ursit, Sânzienele devin o punte între dorințe și realitate. Este o noapte în care magia tradițiilor, credința în puterile plantelor sfințite și natura vie se împletesc în tradiția românească veche. Pe 24 iunie, indiferent unde ești, poți păstra farmecul bătrânesc: adună flori, sfințește un fir de busuioc, spune o rugăciune și visează. Poate în acea noapte, Sânzienele îți vor arăta ce-ți place să visezi. În noaptea de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate strâng flori de sânziene și busuioc sfințit, spun o rugăciune și fac nouă mătănii înainte de a pune aceste plante sub pernă. Scopul? Ca viitorul lor soț să le apară în vis, ghidat de puterea simbolică și sacră a busuiocului, care reprezintă puritate, protecție și dragoste.