Georgia Suciu și Emanuela Iliescu, două dintre absolventele Promoției 2025 de la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia au fost admise la Institutul Medico Militar, Catedra de Pregătire Medico-Militară Târgu Mureş, respectiv Catedra de Pregătire Medico-Militară București. Potrivit reprezentanților colegiului, alegerea unei cariere în medicină a venit ca o chemare personală, dar și din dorința de a oferi sprijin celor care au nevoie. Absolventa Georgia Suciu a reușit performanța de a fi admisă a doua la Institutul Medico Militar, Catedra de Pregătire Medico-Militară Târgu Mureş, reușită care nu a fost ușor de atins. „Am fost mereu o persoană determinată și dispusă să facă sacrificii pentru a-și atinge scopurile, îndeplinindu-mi visul avut încă din copilărie. La finalul celor patru ani de liceu am demonstrat că munca și perseverența sunt factorii prin intermediul cărora se clădește reușita. Țin să le mulțumesc cadrelor militare și didactice, în special doamnei profesoare de biologie, Adela Tudor, care au avut o contribuție majoră în reușita mea, oferindu-mi totodată valori pe care le voi purta mereu cu mine. Îi încurajez și pe colegii mai mici să muncească pentru visurile lor și să nu ezite să țintească mereu cât mai sus”, a spus Georgia. De asemenea, și pentru absolventa Emanuela Iliescu admiterea la medicină militară a fost un proces riguros, care i-a solicitat din plin implicarea și perseverența. „Când am citit cuvântul „ADMIS”, timpul parcă s-a oprit. Am simțit cum în mine se adună toate emoțiile din ultimele luni – lacrimi care spuneau mai mult decât ar fi putut spune orice cuvânt. Lacrimi de ușurare, de recunoștință, de bucurie sinceră. În acel moment am știut că toate nopțile nedormite, toate fricile, renunțările și greutățile nu au fost în zadar. Privind înapoi, știu că această reușită n-ar fi fost posibilă fără sprijinul unor oameni deosebiți, care au însemnat mult mai mult decât niște profesori. Le sunt profund recunoscătoare doamnei profesoare Adela Tudor, care a transformat biologia într-o poveste despre viață, empatie și vocație, și domnului profesor Lucian Irimie, care m-a învățat să înțeleg chimia cu răbdare, exigență și încredere. Sunt oameni care mi-au fost alături pas cu pas, care au crezut în mine, poate chiar și atunci când eu ezitam să o fac. Mulțumesc din suflet părinților mei, care au fost mereu sprijinul meu tăcut și necondiționat şi de asemenea, le sunt recunoscătoare cadrelor militare și colegilor mei, care au fost lângă mine nu doar în momentele vizibile ale reușitei, ci mai ales în cele tăcute, în care aveam nevoie de sprijin, încredere sau o simplă vorbă bună.