28 februarie: Executarea lui Horea, Cloșca și Crișan
28 februarie: Executarea lui Horea, Cloșca și Crișan
Pe 28 februarie 1785, în apropierea orașului Alba Iulia, a avut loc executarea brutală a doi lideri ai răscoalei țăranilor din Transilvania, Horea (Vasile Ursu Nicola) și Cloșca (Ion Oargă). Aceste evenimente importante au avut loc în contextul unei linii istorice de revolte sociale, declanșate de nemulțumirile țăranilor iobagi care sufereau din cauza refuzului autorităților habsburgice de a implementa reforme.
Răscoala a început în toamna anului 1784, în zona Munților Apuseni, când mii de țărani, sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan (Gheorghe Marcu), s-au revoltat împotriva nobilimii și a autorităților. Aceștia au atacat conace, au distrus documente care atestau obligațiile iobăgești și au cerut drepturi egale. Potrivit alba24.ro, și-au dorit o schimbare reală în viața lor, dar statul a reacționat dur.
După aproximativ trei săptămâni de confruntări, răscoala a fost înfrântă de armata imperială. În luna decembrie a aceluiași an, Horea și Cloșca au fost capturați în pădurea Scoracet prin trădare. Crișan a fost prins mai târziu, în ianuarie 1785. Cei trei lideri au fost închiși în fortăreața din Alba Iulia, unde au suferit interogatorii și torturi.
În timpul detenției, pe 13 februarie 1785, Crișan s-a sinucis pentru a scăpa de soarta sumbră care le aștepta pe Horea și Cloșca. Cadavrul său a fost apoi expus public alături de cele două trupuri ale liderilor, ca parte a unei execuții spectaculare menite să intimideze populația.
Executarea a avut loc pe platoul Dealului Furcilor, cunoscut și sub numele de Câmpia Libertății. Aceasta a fost realizată prin metoda tragerii pe roată, o tehnică de execuție extrem de crudă. Cloșca a fost executat primul, suportând 20 de lovituri înainte de a muri, iar apoi Horea a urmat, demonstrând o demnitate rar întâlnită în fața morții.
După execuție, trupurile celor doi au fost mutilate și expuse în diferite localități din Transilvania, servind drept avertisment pentru cei care ar fi îndrăznit să se opună autorităților. Aceste evenimente au rămas în memoria colectivă ca simbol al luptei pentru dreptate socială și identitate națională.
În ciuda înfrângerii răscoalei, revendicările țăranilor nu au fost ignorate complet. Autoritățile habsburgice, deși au reprimat violent revolta, au fost obligate să reanalizeze cerințele acestora, iar împăratul Iosif al II-lea a emis ulterior decrete care au îmbunătățit condițiile iobagilor din Transilvania.
