De câțiva ani, totul se întâmplă foarte repede. Economia se schimbă în viteză, situația geopolitică se modifică de la o săptămâna la alta, tehnologia avansează într-un ritm incredibil, scenă politică surprinde (mai mult sau mai puțin plăcut) odată la câteva zile. În mijlocul tuturor acestor lucruri care se mișcă ireal de repede, ni se poate întâmpla să ne simțim pierduți, rătăciți, copleșiți. Mai exact, ni se întâmplă frecvent să simțim că orice am face, nu mai avem suficient timp. Timp să reflectăm, să analizăm, să luăm decizii. Prin urmare, decidem în funcție de situația de moment – fără a fi conștienți de întregul spectru al consecințelor – și din cauza asta, deseori decidem în defavoarea noastră. Avem un cumul de factori, după cum urmează. Cresc taxele – în timp ce reforma reală a aparatului de stat merge greu de tot. Practic, cresc deocamdată fără o reducere consistentă a cheltuielilor. Statul va încerca să adune mai mulți bani de la cei care oricum plăteau (adică nu făceau evaziune), bani pe care să-i administreze la fel ca înainte. Analfabetismul funcțional e la cote alarmante. Reforma semnificativă a sistemului de educație – care să prevină noi creșteri ale cotei, pe viitor – se lasă așteptată. La fel și măsurile concrete care să se adreseze populației adulte afectate de acest analfabetism. Războiul din vecini continuă și nu pare că se va încheia în viitorul foarte apropiat. Atacurile se succed, încercările de-a sta la masa negocierilor pentru pace nu au rezultate concrete . Noi războaie mocnesc pe glob. Războaie care – în funcție de direcția în care o vor lua lucrurile – pot schimba fața lumii așa cum o știm. Energia se scumpește masiv – și va afecta toți consumatorii, în masă, indiferent de natura lor. Adică nu doar oamenii cu venituri sub medie, ci și companiile (deja lovite de creșterile de taxe). Creșterea accelerată a costului vieții. A costului materialelor de construcții. Va fi tot mai greu – pentru tot mai mulți oameni – să-și permită o locuință și un trai decent. … toate astea pun o presiune enormă pe cetățeanul de rând. Cetățean care simte că nu mai are control asupra vieții proprii, asupra a ceea ce se întâmplă în jurul lui. Așa apar – și se mențin – temerile legate de viitor. De sănătate. De siguranța financiară. De creșterea copiilor. Poți schimba lucrurile asupra cărora încă ai control. Încă poți alege niște lucruri – suficiente ca să poți face o diferență. Poți alege locul de muncă, poți alege colegii și colectivul din care faci parte. Poți alege oamenii de lângă ține, cercurile în care te învârți. Poți alege să faci altceva sau să schimbi modul în care faci ceea ce faci acum. Așadar, da-ți timp. Încetinește, încearcă să vezi lucrurile în ansamblu – ia niște decizii, fă un plan și ține-te de el. Și fă asta în timpul săptămânii, ia-ți două zile libere anume pentru așa ceva. Ca să-ți surprinzi un pic rutină – în cazul în care săptămâna îți trece în mod normal cu gândul la week-end. Planifică-le din timp, dacă-i nevoie. Dacă locul de muncă e cel care te ține pe loc, vezi care-s pașii pentru a-l schimba. Poate că-i nevoie să înveți ceva nou pentru a ajunge altundeva, la mai bine. Fă un plan pentru asta, rezervă-ți timp și pune-l în aplicare. E la fel de simplu cum sună. Greu (adică nu ușor), dar simplu (adică nu complicat). Iar dacă decizia e să-ți dai demisia și a doua zi după decizie te simți că și când ai fi respirat prea multă vreme sub apă (și în sfârșit ai ieșit la aer), atunci ai luat decizia bună. Dacă oamenii din cercurile în care te învârti te țin pe loc, schimbă cercurile. O să usture un pic, dar merită, pe termen lung. Ești, la urma-urmei, media celor din jurul tău. Dacă sănătatea e o problema, analizează soluțiile și nu mai întârzia punerea lor în aplicare. Vorbim aici de tratamente, diete, schimbarea modului de viață. Renunțarea la ceea ce poți renunța. Adoptarea unor obiceiuri noi, mărunte, însă cu impact mare. E posibil ca la un moment dat schimbările astea să te treacă niște granițe. E și asta o alegere, la urma-urmei. Și e bine să fie una asumată. Încetinește. Vezi unde ești, vezi unde vrei să ajungi și care-s pașii care te pot duce acolo. Și pune totul în aplicare azi, nu mâine. Schimbă ceea ce poți schimba – aproape întotdeauna va fi suficient.