Mulți dintre noi am auzit că „pentru a fi sănătos, trebuie să faci 10.000 de pași pe zi”, însă adevărul este că oamenii de știință suspectează că ar fi doar o strategie de marketing pentru pedometre (dispozitiv care numără pașii) și nu are o bază științifică reală. Așadar, mersul pe jos este asociat cu un risc redus de demență, diabet, boli de inimă și altele, dar un nou studiu arată că poți face mai puțin de 10.000 de pași pe zi și totuși să beneficiezi de aceleași efecte pozitive. Numărul de pași necesar pentru a preveni numeroase afecțiuni cronice este mult mai mic, potrivit unui articol publicat recent în The Lancet Public Health, care a analizat ultimul deceniu de cercetări despre pași și sănătate, scrie nationalgeographic.com. Astfel, potrivit cercetătorilor, mersul pe jos în jur de 7.000 de pași pe zi reduce riscul de a dezvolta mai mult de șapte afecțiuni medicale, precum și riscul de deces prematur. Oamenii de știință din Australia, Marea Britanie și Norvegia au analizat zeci de studii care au implicat 160.000 de adulți care au pus un pas în fața celuilalt. Comparativ cu persoanele care făceau 2.000 de pași pe zi, cei care ajungeau la 7.000 aveau un risc cu: Mortalitatea era aproape la jumătate pentru cei care mergeau 7.000 de pași. Riscurile pentru depresie și diabet de tip 2 au scăzut și ele, deși într-o măsură mai mică. Se știe de mult că activitatea fizică, inclusiv mersul pe jos de intensitate moderată, este benefică pentru sănătate. Dar acesta este primul studiu care reușește să coreleze obiectivele de pași cu o gamă atât de largă de rezultate pozitive pentru sănătate. După cum bine știm, dispozitivele care numără pașii sunt din ce în ce mai populare, iar persoanele vor să știe care este targetul pe care să îl atingă zilnic. Așadar, Melody Ding, cercetătoare în sănătate publică la Universitatea din Sydney, Australia, și autoarea principală a studiului menționează că oamenii pot avea acum încredere că 7.000 de pași reprezintă un obiectiv realist și benefic. Până în 2020, oamenii de știință care formulau ghiduri pentru activitatea fizică în SUA și la nivel global nu aveau suficiente dovezi pentru a recomanda un număr clar de pași, notează autorii studiului. Astfel, cifra de 10.000 de pași a rămas cifra magică, chiar dacă mulți nu o atingeau. Numărul mare de studii publicate în ultimul deceniu a furnizat în sfârșit suficiente date pentru a fundamenta un obiectiv general. Un studiu din 2023 inclus în analiză, de exemplu, a constatat că doar 2.800 de pași reduceau riscul de boli cardiovasculare, cu cele mai mari beneficii observate la 7.200 de pași. Recenzorii au constatat că 10.000 de pași aduc riscuri și mai scăzute pentru anumite afecțiuni, cum ar fi mortalitatea prin cancer, demența și simptomele depresive. Dar îmbunătățirea în plus față de cei 7.000 de pași a fost mică. Pentru majoritatea celorlalte aspecte ale sănătății, inclusiv prevenirea diabetului de tip 2, cei 3.000 de pași suplimentari nu au oferit beneficii adiționale. Totuși, „10.000 de pași pot rămâne o țintă viabilă pentru persoanele mai active”, arată studiul. Potrivit National Geographic, cercetătorii au analizat rezultatele din 57 de studii care au implicat 35 de grupuri de oameni. Studiile au inclus participanți din SUA, Marea Britanie, Japonia, Australia și alte câteva țări. Unele studii vizau persoane în vârstă sau cu afecțiuni cronice ori factori de risc crescut, dar multe au fost efectuate pe adulți tineri și sănătoși. Majoritatea studiilor au evaluat decesele din toate cauzele, precum și incidența și mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare — domenii în care mersul pe jos este recunoscut ca având efect protector. Alte afecțiuni, precum cancerul, diabetul de tip 2, rezultatele cognitive, sănătatea mintală și căderile, au fost analizate în patru până la șase studii. Cercetătorii recunosc că numărul mic de studii pentru anumite afecțiuni este o limitare a analizei. „Unele rezultate au mai multe date decât altele. Pe măsură ce acumulăm mai multe date și studii, aceste concluzii pot fi actualizate,” spune Ding. De asemenea, cercetătorii recunosc că viteza de mers probabil influențează rezultatele observate, dar nu au putut stabili cu exactitate efectul acesteia sau care ar fi ritmul ideal.